CALCULATORUL SI INTERNETUL – MIJLOACE DE FORMARE A UNEI NOI VIZIUNI ASUPRA ACTULUI DIDACTIC
INFORMAŢIE , CUNOAŞTERE, COMUNICARE
Societatea contemporană nu poate fi înţeleasă în afara unor concepte esenţiale : informaţie, cunoaştere , comunicare .
INFORMAŢIE
- Literatura de specialitate cuprinde numeroase definiţii :
- Informaţia măsură de organizare a unui sistem
- Informaţia măsură de organizare a unui mesaj
- Informaţia măsură de organizare a unei fiinţe vii
Din multitudinea de definiţii pe care specialiştii domeniului le-au formulat în timp reţinem însă pe aceea care are legătură cu activităţile cognitive şi de comunicare umană şi care se depărtează de conceptele,, informative” din teoria statistică a semnalului şi teoria codului genetic :
- Informaţia este o cunoştinţă (element de cunoaştere)înscrisă (înregistrată)sub formă scrisă ( tipărită sau digitală) orală sau audiovizuală .
Informaţia comportă un element de sens .Este o semnificaţie transmisă unei fiinţe conştiente prin intermediul unui mesaj înscris pe un suport spaţio temporal: tipărit, semnal electric unde sonore etc. Această înscriere este făcută datorită unui sistem de semne (limbajul),semnul fiind un element de limbaj care asociază un semnificant cu un semnificat: semnul alfabetic, cuvântul, semnul de punctuaţie.
În informatică, reprezentarea convenţională codificată sub o formă care permite tratamentul electronic se numeşte dată .
De unde şi expresia baze de date utilizată în informatică pentru descrierea sistemelor de gestiune a unor ansambluri (fişiere ) de date şi relaţiile lor .Pentru a vorbi de stocurile de informaţie informatizată şi produse de informare rezultate din aceste stocuri şi propuse unui public diferit, se utilizează expresia bancă de date , bibliografice, electronice , iconice.
Astăzi, aşa cum nicio distanţă nu mai constituie un obstacol pentru viteză, nicio frontieră nu mai opreşte informaţia. Calculatoarele lucrează la miliardimi de secundă. Sateliţii de telecomunicaţii permit atingerea în câteva secunde, pe cale integral automatizată, a tuturor regiunilor lumii . Explozia informaţiei şi implozia timpului ne guvernează existenţa. ,,Sistemele electronice scurtează timpul necesar de realizare a unei sarcini de cercetare de exemplu precum si de prelucrare a informaţiei. Acestor etape le urmează rapida colectare a informaţiei, prelucrarea şi utilizarea pentru luarea deciziilor”. Astfel putem vorbi de fluxuri transfrontaliere de date , de internaţionalizarea pieţii informaţiilor .
CUNOAŞTERE
Stările noastre de cunoaştere asupra unui subiect dat, la un moment dat, sunt reprezentate de structuri de concepte legate intre ele prin relaţii. Atunci când constatăm o anomalie sau o deficienţă în legătură cu aceste stări de cunoaştere ne aflăm într-o stare ,, anormală de cunoaştere”. Vom încerca să ieşim din impasul cognitiv căutând acele informaţii care ne vor ajuta sa depăşim anomalia . Există în literatura de specialitate o ecuaţie fundamentală informării elaborată de Brookes care exprimă trecerea de la o stare de cunoaştere la o nouă stare de cunoaştere prin aportul unei cunoştinţe extrasă dintr-o informaţie cu indicarea efectului acestei modificări . Glava ,2005)
COMUNICARE
Activităţile socio-economice, ştiinţele, fie că sunt ale materiei ,vieţii ,omului sau societăţii (şi informării ) sunt producătoare şi utilizatoare de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice . Sistemul de cercetare este ataşat puternic unui sistem economic .Putem să-l construim pornind de la schema economică clasică: producţie –distribuţie –consum. Analogie de fenomene dar nu şi de concepte, fapt pentru care vorbim mai curând de construire decât de producere de cunoştinţe distingând astfel bunurile culturale de cele materiale . Construirea de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice este urmată de înregistrarea lor sub formă scrisă sau orală, tipărită sau digitală , devenind astfel informaţii ştiinţifice şi tehnice . Din acelaşi motiv , pentru a descrie alte două faze a ceea ce numim ciclu de informare utilizăm cuvintele comunicare în loc de distribuire şi utilizare în loc de consum . Cele trei procese , construire , comunicare şi utilizare , se succed şi se alimentează mutual (Le Coadic, 2004)
COMUNICARE - CONSTRUIRE - UTILIZARE
Această delimitare permite eliberarea , delimitarea de o alta obişnuită dar simplistă, cea a mass - media care limitează comunicare la o relaţie bilaterală ,,informator”. Comunicare este deci un proces intermediar care permite schimbul de informaţii între indivizi. Comunicarea este un act, un proces în timp ce informaţia este un produs , o substanţă , o materie .Termenul Internet, sau internet , poate avea in ziua de astăzi mai multe sensuri, strâns înrudite, dar utilizate în contexte diferite: numele propriu Internet (cu majusculă) se referă la reţeaua mondială unică de computere interconectate prin protocolul IP (Internet Protocol). Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare de Apărare Înaintate - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima reţea de computere interconectate sub numele Arpanet. Super-reţeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet. Substantivul comun internet (cu minusculă) desemnează in marea majoritate a cazurilor aceeaşi reţea, însă văzută ca un mediu de comunicare în masă, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestei reţele. Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea de mari dimensiuni ce interconectează reţele autonome. Acest sens corespunde etimologiei engleze a cuvântului internet, care e format prin abrevierea a două cuvinte interconnected - interconectat şi network - reţea. calculatoare, (GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică şi simplu de folosit, inventată de Tim Berners-Lee în 1993.( Le Coadic, 2004)
- intranet: o reţea particulară cu aceleaşi principii de funcţionare ca şi Internetul, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei firme particulare.
- extranet: un intranet particular al unei firme, la care însă au acces (parţial) şi anumite persoane sau grupe externe, din alte firme, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme-cliente.
Google este probabil cel mai mare şi cel mai popular motor de căutare
de pe Internet, a fost fondat în 1998 de către doi studenţi doctoranzi la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin. Google oferă o metodă simplă şi rapidă de găsire a informaţiilor pe web, având acces la peste 8 miliarde de situri. La începutul anului 2004, Google răspundea la mai mult de 200 milioane de consultări zilnice. Numele 'Google' este un joc de cuvinte de la 'googol', numărul uriaş format din 1 urmat de 100 de zerouri. Există şi un motor de căutare pentru imagini, grupuri de ştiri şi director web. Există câte un site specializat de ştiri pentru Statele Unite, Regatul Unit, Spania, Noua Zeelandă, Italia, India, Germania, Franţa, Canada şi Australia. Un weblog (prescurtat blog) este o publicaţie web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal - asemenea unui jurnal, fiind afişate în ordine cronologică inversă. Dacă la început weblogurile erau actualizate manual, cu timpul au apărut unelte care să automatizeze acest proces şi care au făcut acest gen de publicaţii accesibil publicului larg. Utilizarea unui astfel de software bazat pe navigator este acum un aspect obişnuit al bloggingului. Webmaster (sau web master), cuvânt compus, provenit din limba engleză şi utilizat exact în forma sa originală, desemnând o persoană (sau un grup de persoane) care se îngrijeşte (îngrijesc) de editarea şi menţinerea unui website (sau web site). Prin "tradiţie" faţă de cuvintele împrumutate din alte limbi în limba română, cuvântul webmaster devine "automat" un substantiv masculin, indiferent dacă webmasterul este o femeie, un bărbat sau un grup: un webmaster / doi webmasteri, forma sa articulată fiind scrisă intr-un singur cuvânt: webmasterul, respectiv webmasterii. A se remarca că tendinţa de împrumutare a multor cuvinte din limba engleză, cuvinte ce sunt legate de computere şi de Internet, se face (în marea majoritate a limbilor) exact în forma originală a cuvintelor. Se poate urmări această tendinţă firească de "anglicizare" în următoarele limbi: daneză, germană, engleză, (evident), franceză, italiană, olandeză, română şi, desigur, în multe alte limbi.
Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Webmaster"termenul World Wide Web (abreviat WWW, sau pur şi simplu Web-ul) defineşte un spaţiu informaţional, desfăşurat cu ajutorul Internetului. Informaţiile prezente în diferite locaţii pot fi regăsite cu ajutorul unui sistem hipertext, pe baza sistemului URL. Hipertextul este prelucrat cu un ajutorul unui program numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web şi le afişează pe un terminal. E-mail-ul sau poşta electronică se referă la transmiterea sau primirea de mesaje prin intermediul unor sisteme de comunicaţie electronice. Majoritatea e-mailurilor trimise astăzi sunt prin intermediul Internetului . Yahoo! este un portal şi motor de căutare, considerat a fi fost primul motor de căutare performant. În prezent, oferă unele dintre cele mai populare servicii online, toate bazate pe un cont unic: un serviciu de e-mail (Yahoo! Mail), având spaţiu de stocare de 1 GigaByte, un program de conversaţie pe internet (Yahoo! Messenger), ştiri (Yahoo! News), călătorii (Yahoo! Travel) şi multe altele. Numele Yahoo poate proveni de la specia "Yahoo" (un fel de oameni-maimuţă, creaturi troglodite din cartea "Călătoriile lui Guliver" de Jonathan Swift. Datorita Internetului, oferta educativa a scolii ca instituţie devine mai bogata, mai flexibila si se adresează unei categorii mai largi de cursanţi .
INFORMAŢIE , CUNOAŞTERE, COMUNICARE
Societatea contemporană nu poate fi înţeleasă în afara unor concepte esenţiale : informaţie, cunoaştere , comunicare .
INFORMAŢIE
- Literatura de specialitate cuprinde numeroase definiţii :
- Informaţia măsură de organizare a unui sistem
- Informaţia măsură de organizare a unui mesaj
- Informaţia măsură de organizare a unei fiinţe vii
Din multitudinea de definiţii pe care specialiştii domeniului le-au formulat în timp reţinem însă pe aceea care are legătură cu activităţile cognitive şi de comunicare umană şi care se depărtează de conceptele,, informative” din teoria statistică a semnalului şi teoria codului genetic :
- Informaţia este o cunoştinţă (element de cunoaştere)înscrisă (înregistrată)sub formă scrisă ( tipărită sau digitală) orală sau audiovizuală .
Informaţia comportă un element de sens .Este o semnificaţie transmisă unei fiinţe conştiente prin intermediul unui mesaj înscris pe un suport spaţio temporal: tipărit, semnal electric unde sonore etc. Această înscriere este făcută datorită unui sistem de semne (limbajul),semnul fiind un element de limbaj care asociază un semnificant cu un semnificat: semnul alfabetic, cuvântul, semnul de punctuaţie.
În informatică, reprezentarea convenţională codificată sub o formă care permite tratamentul electronic se numeşte dată .
De unde şi expresia baze de date utilizată în informatică pentru descrierea sistemelor de gestiune a unor ansambluri (fişiere ) de date şi relaţiile lor .Pentru a vorbi de stocurile de informaţie informatizată şi produse de informare rezultate din aceste stocuri şi propuse unui public diferit, se utilizează expresia bancă de date , bibliografice, electronice , iconice.
Astăzi, aşa cum nicio distanţă nu mai constituie un obstacol pentru viteză, nicio frontieră nu mai opreşte informaţia. Calculatoarele lucrează la miliardimi de secundă. Sateliţii de telecomunicaţii permit atingerea în câteva secunde, pe cale integral automatizată, a tuturor regiunilor lumii . Explozia informaţiei şi implozia timpului ne guvernează existenţa. ,,Sistemele electronice scurtează timpul necesar de realizare a unei sarcini de cercetare de exemplu precum si de prelucrare a informaţiei. Acestor etape le urmează rapida colectare a informaţiei, prelucrarea şi utilizarea pentru luarea deciziilor”. Astfel putem vorbi de fluxuri transfrontaliere de date , de internaţionalizarea pieţii informaţiilor .
CUNOAŞTERE
Stările noastre de cunoaştere asupra unui subiect dat, la un moment dat, sunt reprezentate de structuri de concepte legate intre ele prin relaţii. Atunci când constatăm o anomalie sau o deficienţă în legătură cu aceste stări de cunoaştere ne aflăm într-o stare ,, anormală de cunoaştere”. Vom încerca să ieşim din impasul cognitiv căutând acele informaţii care ne vor ajuta sa depăşim anomalia . Există în literatura de specialitate o ecuaţie fundamentală informării elaborată de Brookes care exprimă trecerea de la o stare de cunoaştere la o nouă stare de cunoaştere prin aportul unei cunoştinţe extrasă dintr-o informaţie cu indicarea efectului acestei modificări . Glava ,2005)
COMUNICARE
Activităţile socio-economice, ştiinţele, fie că sunt ale materiei ,vieţii ,omului sau societăţii (şi informării ) sunt producătoare şi utilizatoare de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice . Sistemul de cercetare este ataşat puternic unui sistem economic .Putem să-l construim pornind de la schema economică clasică: producţie –distribuţie –consum. Analogie de fenomene dar nu şi de concepte, fapt pentru care vorbim mai curând de construire decât de producere de cunoştinţe distingând astfel bunurile culturale de cele materiale . Construirea de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice este urmată de înregistrarea lor sub formă scrisă sau orală, tipărită sau digitală , devenind astfel informaţii ştiinţifice şi tehnice . Din acelaşi motiv , pentru a descrie alte două faze a ceea ce numim ciclu de informare utilizăm cuvintele comunicare în loc de distribuire şi utilizare în loc de consum . Cele trei procese , construire , comunicare şi utilizare , se succed şi se alimentează mutual (Le Coadic, 2004)
COMUNICARE - CONSTRUIRE - UTILIZARE
Această delimitare permite eliberarea , delimitarea de o alta obişnuită dar simplistă, cea a mass - media care limitează comunicare la o relaţie bilaterală ,,informator”. Comunicare este deci un proces intermediar care permite schimbul de informaţii între indivizi. Comunicarea este un act, un proces în timp ce informaţia este un produs , o substanţă , o materie .Termenul Internet, sau internet , poate avea in ziua de astăzi mai multe sensuri, strâns înrudite, dar utilizate în contexte diferite: numele propriu Internet (cu majusculă) se referă la reţeaua mondială unică de computere interconectate prin protocolul IP (Internet Protocol). Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare de Apărare Înaintate - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima reţea de computere interconectate sub numele Arpanet. Super-reţeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet. Substantivul comun internet (cu minusculă) desemnează in marea majoritate a cazurilor aceeaşi reţea, însă văzută ca un mediu de comunicare în masă, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestei reţele. Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea de mari dimensiuni ce interconectează reţele autonome. Acest sens corespunde etimologiei engleze a cuvântului internet, care e format prin abrevierea a două cuvinte interconnected - interconectat şi network - reţea. calculatoare, (GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică şi simplu de folosit, inventată de Tim Berners-Lee în 1993.( Le Coadic, 2004)
- intranet: o reţea particulară cu aceleaşi principii de funcţionare ca şi Internetul, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei firme particulare.
- extranet: un intranet particular al unei firme, la care însă au acces (parţial) şi anumite persoane sau grupe externe, din alte firme, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme-cliente.
Google este probabil cel mai mare şi cel mai popular motor de căutare
de pe Internet, a fost fondat în 1998 de către doi studenţi doctoranzi la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin. Google oferă o metodă simplă şi rapidă de găsire a informaţiilor pe web, având acces la peste 8 miliarde de situri. La începutul anului 2004, Google răspundea la mai mult de 200 milioane de consultări zilnice. Numele 'Google' este un joc de cuvinte de la 'googol', numărul uriaş format din 1 urmat de 100 de zerouri. Există şi un motor de căutare pentru imagini, grupuri de ştiri şi director web. Există câte un site specializat de ştiri pentru Statele Unite, Regatul Unit, Spania, Noua Zeelandă, Italia, India, Germania, Franţa, Canada şi Australia. Un weblog (prescurtat blog) este o publicaţie web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal - asemenea unui jurnal, fiind afişate în ordine cronologică inversă. Dacă la început weblogurile erau actualizate manual, cu timpul au apărut unelte care să automatizeze acest proces şi care au făcut acest gen de publicaţii accesibil publicului larg. Utilizarea unui astfel de software bazat pe navigator este acum un aspect obişnuit al bloggingului. Webmaster (sau web master), cuvânt compus, provenit din limba engleză şi utilizat exact în forma sa originală, desemnând o persoană (sau un grup de persoane) care se îngrijeşte (îngrijesc) de editarea şi menţinerea unui website (sau web site). Prin "tradiţie" faţă de cuvintele împrumutate din alte limbi în limba română, cuvântul webmaster devine "automat" un substantiv masculin, indiferent dacă webmasterul este o femeie, un bărbat sau un grup: un webmaster / doi webmasteri, forma sa articulată fiind scrisă intr-un singur cuvânt: webmasterul, respectiv webmasterii. A se remarca că tendinţa de împrumutare a multor cuvinte din limba engleză, cuvinte ce sunt legate de computere şi de Internet, se face (în marea majoritate a limbilor) exact în forma originală a cuvintelor. Se poate urmări această tendinţă firească de "anglicizare" în următoarele limbi: daneză, germană, engleză, (evident), franceză, italiană, olandeză, română şi, desigur, în multe alte limbi.
Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Webmaster"termenul World Wide Web (abreviat WWW, sau pur şi simplu Web-ul) defineşte un spaţiu informaţional, desfăşurat cu ajutorul Internetului. Informaţiile prezente în diferite locaţii pot fi regăsite cu ajutorul unui sistem hipertext, pe baza sistemului URL. Hipertextul este prelucrat cu un ajutorul unui program numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web şi le afişează pe un terminal. E-mail-ul sau poşta electronică se referă la transmiterea sau primirea de mesaje prin intermediul unor sisteme de comunicaţie electronice. Majoritatea e-mailurilor trimise astăzi sunt prin intermediul Internetului . Yahoo! este un portal şi motor de căutare, considerat a fi fost primul motor de căutare performant. În prezent, oferă unele dintre cele mai populare servicii online, toate bazate pe un cont unic: un serviciu de e-mail (Yahoo! Mail), având spaţiu de stocare de 1 GigaByte, un program de conversaţie pe internet (Yahoo! Messenger), ştiri (Yahoo! News), călătorii (Yahoo! Travel) şi multe altele. Numele Yahoo poate proveni de la specia "Yahoo" (un fel de oameni-maimuţă, creaturi troglodite din cartea "Călătoriile lui Guliver" de Jonathan Swift. Datorita Internetului, oferta educativa a scolii ca instituţie devine mai bogata, mai flexibila si se adresează unei categorii mai largi de cursanţi .
Mediile de învatare virtuale pătrund si în zonele izolate geografic. Noile tehnologii de comunicare schimba modul în care oamenii învata. Pentru a fi identificate, calculatoarelor conectate la Internet li se atribuie numere unice, numite adrese Internet (adrese IP) cu o valoare cuprinsă între 0 şi 2 la puterea 32. Deoarece utilizatorul reţine mai greu un număr, calculatorului conectat la Internet i se atribuie şi un nume, cunoscut ca nume de domeniu. Numele de domeniu este format din mai multe părţi care corespund numelor de subdomenii, separat prin punct.
De exemplu: aa.didactica.geografia.edu.ro. În acest exemplu, aa este numele calculatorului, didactica este grupul de utilizatori sau departamentul care foloseşte calculatorul, geografia este organizaţia din care face parte grupul de utilizatori sau departamentul, edu este tipul organizaţiei, iar ro este ţara sau zona geografică. Dacă în numele unui domeniu nu există ultimul cod, înseamnă că acel calculator este în SUA. Funcţia de documentare şi informare a reţelei Internet este asigurată prin intermediul serviciului de informare şi documentare, numit şi serviciu pentru navigare prin informaţii (Information browsing service). Acest serviciu permite unei persoane să obţină informaţii care sunt stocate pe un calculator la distanţă şi să afişeze aceste informaţii. Serviciile de navigare prin informaţii lucrează interactiv: utilizatorul introduce cererea, iar serviciul de navigare răspunde obţinând o copie a unui subiect specificat, pe care o afişează automat pe ecranul utilizatorului. Operaţia de căutare a informaţiei se poate face fie după cuvinte cheie, fie prin intermediul unui sistem ierarhizat de meniuri, fie printr-un sistem de legături. Informaţiile sunt depozitate pe servele serviciilor de informare. Cele mai cunoscute servicii de informare dezvoltate pentru reţeaua Internet sunt: Gopher, Archie, Wide Area Information Servers (WAIS), World Wide Web (WWW). WWW este un mecanism care utilizează conceptul de hipermedia pentru a lega o colecţie de zeci de milioane de documente cu informaţii ce sunt păstrate pe calculatoare răspândite în toată lumea. Hipermedia încapsulează referinţe către informaţii sub formă de text sau în alte forme (sunete, imagini). Pentru redarea informaţiilor care nu sunt text, un calculator trebuie să aibă în configuraţie hardware multimedia. Cu toate că documentele hipermedia pot conţine un labirint de referinţe, utilizatorul nu vede ilustrarea grafică a acestor legături deoarece nu este evidentă. Utilizatorul poate vedea la un moment dat numai un singur document. În serviciul Web, informaţia este organizată sub formă de pagini, iar metoda folosită pentru a organiza informaţia este hipertextul. Pagina Web poate conţine pe lângă informaţii şi hiperlegături (hiperlink) spre alte elemente din reţeaua Internet evidenţiate folosind numere (de exemplu [2]), stiluri diferite de caractere sau culori diferite. Dacă se execută clic pe o legătură, se încarcă documentul care este legat. Legăturile de hipertext asigură interconectarea tuturor paginilor din Web şi permit urmărirea uşoară a unui subiect prin foarte multe documente. O extensie a metodei hipertext este hipermedia, prin care trimiterile se pot face şi spre alte medii de prezentare a informaţiei (sunete, imagini etc.).
Pagina, numită şi document Web, este formată dintr-un document html (fişier cu extensia .htm) şi din fişiere asociate pentru afişarea informaţiilor în format multimedia, care se găsesc pe acelaşi calculator sau pe altele şi care pot fi identificate prin adresa URL.
De exemplu: aa.didactica.geografia.edu.ro. În acest exemplu, aa este numele calculatorului, didactica este grupul de utilizatori sau departamentul care foloseşte calculatorul, geografia este organizaţia din care face parte grupul de utilizatori sau departamentul, edu este tipul organizaţiei, iar ro este ţara sau zona geografică. Dacă în numele unui domeniu nu există ultimul cod, înseamnă că acel calculator este în SUA. Funcţia de documentare şi informare a reţelei Internet este asigurată prin intermediul serviciului de informare şi documentare, numit şi serviciu pentru navigare prin informaţii (Information browsing service). Acest serviciu permite unei persoane să obţină informaţii care sunt stocate pe un calculator la distanţă şi să afişeze aceste informaţii. Serviciile de navigare prin informaţii lucrează interactiv: utilizatorul introduce cererea, iar serviciul de navigare răspunde obţinând o copie a unui subiect specificat, pe care o afişează automat pe ecranul utilizatorului. Operaţia de căutare a informaţiei se poate face fie după cuvinte cheie, fie prin intermediul unui sistem ierarhizat de meniuri, fie printr-un sistem de legături. Informaţiile sunt depozitate pe servele serviciilor de informare. Cele mai cunoscute servicii de informare dezvoltate pentru reţeaua Internet sunt: Gopher, Archie, Wide Area Information Servers (WAIS), World Wide Web (WWW). WWW este un mecanism care utilizează conceptul de hipermedia pentru a lega o colecţie de zeci de milioane de documente cu informaţii ce sunt păstrate pe calculatoare răspândite în toată lumea. Hipermedia încapsulează referinţe către informaţii sub formă de text sau în alte forme (sunete, imagini). Pentru redarea informaţiilor care nu sunt text, un calculator trebuie să aibă în configuraţie hardware multimedia. Cu toate că documentele hipermedia pot conţine un labirint de referinţe, utilizatorul nu vede ilustrarea grafică a acestor legături deoarece nu este evidentă. Utilizatorul poate vedea la un moment dat numai un singur document. În serviciul Web, informaţia este organizată sub formă de pagini, iar metoda folosită pentru a organiza informaţia este hipertextul. Pagina Web poate conţine pe lângă informaţii şi hiperlegături (hiperlink) spre alte elemente din reţeaua Internet evidenţiate folosind numere (de exemplu [2]), stiluri diferite de caractere sau culori diferite. Dacă se execută clic pe o legătură, se încarcă documentul care este legat. Legăturile de hipertext asigură interconectarea tuturor paginilor din Web şi permit urmărirea uşoară a unui subiect prin foarte multe documente. O extensie a metodei hipertext este hipermedia, prin care trimiterile se pot face şi spre alte medii de prezentare a informaţiei (sunete, imagini etc.).
Pagina, numită şi document Web, este formată dintr-un document html (fişier cu extensia .htm) şi din fişiere asociate pentru afişarea informaţiilor în format multimedia, care se găsesc pe acelaşi calculator sau pe altele şi care pot fi identificate prin adresa URL.
Site-ul Web este o colecţie finită de pagini Web (documente html) care aparţin aceleiaşi persoane sau aceleiaşi organizaţii, conexe cu alte elemente asociate, care se referă la subiecte înrudite şi care sunt interconectate prin legături. Site-ul este păstrat pe un server http. Majoritatea siturilor Web folosesc o pagină de pornire numită pagină de început sau pagină sursă (Home Page sau Start Page), care are rolul de a prezenta cuprinsul sitului. Programul client folosit pentru a avea acces la serviciul Web se numeşte browser. Cele mai cunoscute browsere sunt: Mosaic, Netscape Navigator, Internet Explorer. Reţeaua Internet este denumită şi bibliotecă digitală (digital library) datorită cantităţii mari de informaţii pe care le stochează în format electronic şi la care se poate obţine acces prin intermediul calculatoarelor. Pentru a găsi informaţii într-o bibliotecă digitală se folosesc instrumente de căutare automată. Serviciul Web are două mecanisme pentru regăsirea informaţiei: serviciul de navigare şi serviciul de căutare automată.
Utilizatorul trebuie să le furnizeze adrese de pagini, cuvinte cheie, expresii sau alţi descriptori. Browserul, programul client al serviciului de navigare, permite găsirea informaţiilor prin două metode:-după adresa URL a paginii de Web în care se găseşte informaţia;- prin urmărirea hiperlegăturilor din documente, care trimit spre alte documente. Pentru căutarea informaţiilor specificate şi prezentarea lor este necesar un program numit instrument de căutare (search tool), instrument de indexare (indexing tool) sau motor de căutare (search engine). Serviciul care furnizează astfel de programe este numit serviciu de căutare automată (automated search service). Mecanismele de căutare automată printre documente efectuează un anumit mod de căutare:- căutarea după numele documentului; - căutarea după conţinutul documentului. Fiecare serviciu de căutare automată are un site Web. Utilizatorul care vrea să folosească serviciul furnizează browserului identificatorul URL al serviciului.Browserul utilizatorului contactează situl Web şi obţine o pagină de început la acel site .
Serviciul de căutare automată sau motorul de căutare este un server care navighează singur prin Internet şi capturează titluri de pagini, cuvinte cheie şi conţinuturi de pagini din situri. Metoda cea mai simplă de a avea acces la un motor de căutare este folosirea unui portal. Portalul este un server Web care conţine legături cu mai multe situri şi pe care utilizatorul îl poate folosi ca punct de pornire atunci când se conectează la reţeaua Internet. Google (http://www.google.com)/ este considerat în acest moment cel mai bun motor de căutare, fiind unul dintre cele mai rapide motoare de căutare. El întreţine cea mai mare bază de date. Are o interfaţă în limba română. Ordinea de afişare în listă este în funcţie de popularitatea paginii. Întreţine un catalog de categorii de subiecte şi permite restrângerea căutării la un domeniu, iar în cadrul domeniului la o anumită categorie. Foloseşte o publicitate restrânsă, care apare discret pe ecranul calculatorului sub forma unor legături, nu bannere, pe care le afişează numai dacă sunt în legătură cu subiectul căutat. Căutarea avansată include opţiunea selectării limbii (34 de limbi, între care româna, engleza, franceza, germana, spaniola, italiana, maghiara etc.) , afişarea a 10, 20, 30, 50 sau 100 de rezultate pe o pagină (evitându-se astfel mersul înainte spre următoarele pagini cu rezultate găsite). Navigatorul are posibilitatea să caute informaţii (sub Web), imagini (sub Images), grupuri, directoare, ştiri. Din language tools se poate seta limba paginii şi astfel toate informaţiile ce apar pe pagina de start vor fi în limba română. Alte portaluri mai cunoscute, disponibile pe Internet sunt:
· MSN (Microsoft Network) (http://www.msn.com)/. Prezintă în lista cu rezultate o scurtă descriere a fiecărei pagini. Permite schimbarea ordinii de afişare în listă: în ordine cronologică a datei ultimei actualizări sau în ordine alfabetică a titlurilor. Nu se pot căuta paginile scrise în limba română.
· Yahoo! (http://www.yahoo.com)/. Siturile sunt organizate pe categorii şi pentru fiecare site existând o descriere. Permite limitarea căutării la paginile scrise în limba română. Căutarea se poate face oriunde pe pagină, nu numai în titlu.
· Alta Vista (http://www.altavista.com)/ este un motor de căutare foarte rapid. Întreţine o bază de date în care sunt organizate paginile, nu siturile. Indexează textul integral al documentului. Întreţine un catalog pe subiecte, permiţând căutarea după domenii. Permite limitarea căutării la paginile scrise în limba română.
· Lycos (http://www.lycos.com)/ are organizate paginile, nu siturile. Atribuie punctajul în ordinea relevanţei.
· InfoSeek (http://www.infoseek.com)/ permite căutarea după cuvinte cheie sau după conţinut. Atribuie punctajul în ordinea relevanţei. Afişează o listă cu primele 100 de pagini găsite. În listă afişează titlul paginii, adresa URL, un sumar al documentului, dimensiunea paginii, data ultimei actualizări, punctajul atribuit.
· HotBot (http://www.hotbot.com)/ este un motor de căutare foarte rapid.
Utilizatorul trebuie să le furnizeze adrese de pagini, cuvinte cheie, expresii sau alţi descriptori. Browserul, programul client al serviciului de navigare, permite găsirea informaţiilor prin două metode:-după adresa URL a paginii de Web în care se găseşte informaţia;- prin urmărirea hiperlegăturilor din documente, care trimit spre alte documente. Pentru căutarea informaţiilor specificate şi prezentarea lor este necesar un program numit instrument de căutare (search tool), instrument de indexare (indexing tool) sau motor de căutare (search engine). Serviciul care furnizează astfel de programe este numit serviciu de căutare automată (automated search service). Mecanismele de căutare automată printre documente efectuează un anumit mod de căutare:- căutarea după numele documentului; - căutarea după conţinutul documentului. Fiecare serviciu de căutare automată are un site Web. Utilizatorul care vrea să folosească serviciul furnizează browserului identificatorul URL al serviciului.Browserul utilizatorului contactează situl Web şi obţine o pagină de început la acel site .
Serviciul de căutare automată sau motorul de căutare este un server care navighează singur prin Internet şi capturează titluri de pagini, cuvinte cheie şi conţinuturi de pagini din situri. Metoda cea mai simplă de a avea acces la un motor de căutare este folosirea unui portal. Portalul este un server Web care conţine legături cu mai multe situri şi pe care utilizatorul îl poate folosi ca punct de pornire atunci când se conectează la reţeaua Internet. Google (http://www.google.com)/ este considerat în acest moment cel mai bun motor de căutare, fiind unul dintre cele mai rapide motoare de căutare. El întreţine cea mai mare bază de date. Are o interfaţă în limba română. Ordinea de afişare în listă este în funcţie de popularitatea paginii. Întreţine un catalog de categorii de subiecte şi permite restrângerea căutării la un domeniu, iar în cadrul domeniului la o anumită categorie. Foloseşte o publicitate restrânsă, care apare discret pe ecranul calculatorului sub forma unor legături, nu bannere, pe care le afişează numai dacă sunt în legătură cu subiectul căutat. Căutarea avansată include opţiunea selectării limbii (34 de limbi, între care româna, engleza, franceza, germana, spaniola, italiana, maghiara etc.) , afişarea a 10, 20, 30, 50 sau 100 de rezultate pe o pagină (evitându-se astfel mersul înainte spre următoarele pagini cu rezultate găsite). Navigatorul are posibilitatea să caute informaţii (sub Web), imagini (sub Images), grupuri, directoare, ştiri. Din language tools se poate seta limba paginii şi astfel toate informaţiile ce apar pe pagina de start vor fi în limba română. Alte portaluri mai cunoscute, disponibile pe Internet sunt:
· MSN (Microsoft Network) (http://www.msn.com)/. Prezintă în lista cu rezultate o scurtă descriere a fiecărei pagini. Permite schimbarea ordinii de afişare în listă: în ordine cronologică a datei ultimei actualizări sau în ordine alfabetică a titlurilor. Nu se pot căuta paginile scrise în limba română.
· Yahoo! (http://www.yahoo.com)/. Siturile sunt organizate pe categorii şi pentru fiecare site existând o descriere. Permite limitarea căutării la paginile scrise în limba română. Căutarea se poate face oriunde pe pagină, nu numai în titlu.
· Alta Vista (http://www.altavista.com)/ este un motor de căutare foarte rapid. Întreţine o bază de date în care sunt organizate paginile, nu siturile. Indexează textul integral al documentului. Întreţine un catalog pe subiecte, permiţând căutarea după domenii. Permite limitarea căutării la paginile scrise în limba română.
· Lycos (http://www.lycos.com)/ are organizate paginile, nu siturile. Atribuie punctajul în ordinea relevanţei.
· InfoSeek (http://www.infoseek.com)/ permite căutarea după cuvinte cheie sau după conţinut. Atribuie punctajul în ordinea relevanţei. Afişează o listă cu primele 100 de pagini găsite. În listă afişează titlul paginii, adresa URL, un sumar al documentului, dimensiunea paginii, data ultimei actualizări, punctajul atribuit.
· HotBot (http://www.hotbot.com)/ este un motor de căutare foarte rapid.
Cunoaşterea devine activa dar noul tip de învăţare pune noi probleme atât profesorilor cât si elevilor legate mai ales de evaluare si progres Ei au nevoie sa-si dezvolte abilitati de utilizare a noilor tehnologii de învatare (de exemplu, softurile de navigare si cele educaţionale) . Deprinderea de a gestiona informaţia este cruciala în învatarea pe Internet. Se pare ca evaluarea clasica folosita în învatamânt nu are un rol atât de important în învatare. Se asteapta de la elevi sa fie automotivati, autodeterminati, activi si sociali (cooperativi). Motivaţia învatarii pe internet creste si din cauza legăturilor care pot fi realizate cu alţi colegi de oriunde din lume (nevoia de afiliere). Entuziasmul se transmite în reţea. Internetul acorda feedback imediat celui care este un bun (fluent) navigator. Profesorul tinde sa devină un facilitator, nu mai este sursa exclusiva a informaţiei si autoritatea absoluta. Elevii si profesorii au acces egal la informaţie. Desigur, aceasta egalitate trebuie privita ca oportunitate, deoarece accesul real la informaţie depinde de expertiza în domeniul respectiv, motivaţie, strategia de căutare utilizata etc. Internetul permite depasirea barierelor sociale ale învatarii cum ar fi teama de erori si sentimentul de inferioritate, dar aduce si noi probleme cum ar fi: supraîncarcarea informaţionala, frustrarea datorata timpului mare consumat, dificultati în detectarea plagiatului si desconsiderarea altor surse de învatare . Instrumentele educaţionale bazate pe Web sunt utilizate mai frecvent în învatarea bazata pe acţiune decât în învatarea bazata pe cunostinte. Noile teorii constructiviste ale învatarii argumentează superioritatea învatarii cooperative, nondirective, bazata pe probleme si situaţii concrete. Deşi beneficiile sunt aproape unanim acceptate, introducerea pe scara larga a noilor instrumente educaţionale este încă încetinita datorita rezistentei umane si organizaţionale de la nivelul factorilor de decizie .
Sper sa va fi lamurit putin, acum cand in retea eu sunt egala cu profesorul meu, dar, ca profesoara si director si cu colegii mei profesori si cu elevii nostri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu